Titluri de valoare, depozite sau bunuri imobiliare? Plusurile și minusurile principalelor instrumente ale investitorului

Pentru persoanele care doresc să facă primii pași în investiții, actualmente există o serie întreagă de posibilități. Nu este necesar să aveți o sumă mare de bani și să jucați „pe termen lung”. Vom vorbi despre cele mai răspândite instrumente care sunt accesibile unui cerc larg de persoane interesate și vom examina plusurile și minusurile acestora:

1. Depozitul bancar/contul de economii. Depozitul deschis la o bancă reprezintă una dintre cele mai sigure forme de investiție și este accesibil tuturor cetățenilor care au atins vârsta majoratului. Deponentul transmite băncii banii economisiți, banca le primește și le plasează într-un depozit, acordând deținătorului de fonduri o dobândă lunară care poate fi retrasă sau lăsată în depozit. Respectiva metodă de obținere a unui profit este absolut pasivă și nu necesită vreo acțiune din partea investitorului.
Plusuri: ușor de deschis; poate fi depusă orice sumă; fondurile din depozit sunt asigurate de către stat; depozitul generează un venit predictibil constant; ratingul de credit al titularului depozitului crește.
Minusuri: rentabilitate joasă; frecvent, lipsa posibilității de a retrage bani imediat din depozit.

2. Obligațiunile reprezintă un împrumut sub formă de titlu de valoare cu rambursare la expirarea termenului prevăzut. Prin vinderea unei obligațiuni compania care a emis-o „împrumută” bani de la deponent pe o anumită perioadă de timp și se obligă să-i ramburseze la scadență, plătind titularului obligațiunii așa-numitul „cuponul obligațiunii” (dobânda pentru utilizarea fondurilor).
Plusuri: dobânda este mai mare decât la depozite; rambursarea investițiilor și obținerea unei dobânzi sunt garantate dacă compania este de încredere; posibilitatea de a vinde obligațiunile în orice moment, fără pierderi de profit.
Minusuri: există eventualitatea de a pierde toate fondurile în cazul în care compania emitentă dă faliment; profitul obținut este impozabil.

3. Acțiunile reprezintă titluri de valoare care dovedesc deținerea unei fracțiuni din capitalul social al companiei emitente și dau dreptul la obținerea unei cote-părți din profitul acesteia. Toate societățile pe acțiuni își formează capitalul social prin emiterea de acțiuni.
Acțiunile se împart în ordinare și preferenţiale. Diferența dintre acestea este următoarea:
- acțiunile ordinare îi conferă deținătorului un drept de vot în administrarea companiei în proporție de 1 acțiune = 1 vot și dreptul la dividende la repartizarea profitului companiei. Suma dividendelor nu este garantată și depinde de rezultatul financiar al întreprinderii, precum și de decizia consiliului de administrație privind repartizarea profitului.
- acțiunile preferenţiale îi conferă deținătorului drepturi de prioritate la primirea dividendelor valoarea cărora este ferm stabilită: de exemplu, 10 bani de la fiecare acțiune sau 0, 001% din profitul net pentru 1 acțiune. Această categorie de acțiuni este asigurată de dreptul de prioritate la un procentaj din suma rezultată în urma lichidării companiei. Plata dividendelor pentru acțiunile preferenţiale poate fi efectuată nu numai din profit, ci și din alte surse. De facto, investitorul nici nu are nevoie să aștepte ca organizația să genereze profit.
Plusuri: investițiile în acțiuni pot asigura un profit înalt; poate fi investită orice sumă, chiar și sume mici; acțiunile corporațiilor solide sunt cotate la bursa de valori, au o lichiditate înaltă, pot fi transformate în orice moment în bani; prin intermediul brokerilor poate să investească în acțiuni un cerc larg de investitori; există două posibilități de obținere a unui profit: din dividende și din speculații; sunt potrivite atât pentru investitorii activi, cât și pentru cei pasivi.
Minusuri: reprezintă un instrument riscant de investire a capitalului, falimentul companiei poate comporta pierderi de până la 100% din investiții; în perioade de criză prețul majorității acțiunilor scade, scade lichiditatea acestora, adică se reduce posibilitatea de a le vinde rapid, prin urmare, acest instrument nu este indicat pentru investiții pe termen scurt; există necesitatea de diversificare a riscurilor prin investire în acțiunile unor companii diverse; este dificil de prognozat fluctuația prețului acțiunilor; în cazul în care compania nu produce profit, investitorii nu pot primi dividende.

4. Bunuri imobiliare. Investițiile de acest gen presupun plasamente financiare în construcția unui obiect sau într-un obiect deja existent în vederea obținerii unui profit. Sunt cunoscute două strategii de realizare a unui venit din investițiile imobiliare: un venit pasiv din locațiune sau un venit speculativ în urma re-vânzării. De asemenea, se face o distincție între investiții în bunuri imobiliare locative, în cele comerciale, în obiecte peste hotare și în obiecte nefinisate.
Plusuri: sunt investiții cu un grad înalt de siguranță; prețul bunurilor imobiliare nu scade niciodată până la zero, ca, de exemplu, în cazul acțiunilor; bunurile imobiliare pot fi utilizate de către proprietar în scopuri personale; presupune două forme de obținere a unui venit: din locațiune sau din re-vânzare; darea în locațiune generează un venit pasiv pe viață; există un risc redus de pierdere a capitalului.
Minusuri: existența unui capital inițial solid; un venit pasiv mic din locațiune, câteodată poate fi mai mic decât dobânzile depozitelor; lichiditate scăzută; necesită cheltuieli suplimentare: plata pentru servicii, agenți imobiliari, notar, taxa de stat; cheltuieli substanțiale de întreținere și de reparație capitală; riscul înalt de fraudă necesită cunoașterea cadrului legal, rentabilitatea investiției depinde modificarea legislației și poate varia drastic.
Sperăm că v-a plăcut articolul!