Contra IPO: de ce Mars și alte corporații nu vor să lanseze acțiuni?

Contra IPO: de ce Mars și alte corporații nu vor să lanseze acțiuni?

Astăzi vom vorbi despre companii transnaționale cunoscute ale căror acțiuni nu sunt tranzacționate pe bursă. Mărcile acestora au devenit de mult timp sinonime ale succesului și au cucerit piața globală, dar proprietarii respectivelor întreprinderi preferă să nu afișeze realizările obținute și, drept consecință, nu efectuează IPO (prima ofertă publică).

O atare situație le oferă corporațiilor posibilitatea să nu facă publice principalele rapoarte financiare, prin urmare, companiile pot să nu divulge valoarea profitului, a câștigurilor și datoriilor.

Am alcătuit o listă din șase companii majore care nu doresc ca informațiile lor financiare să fie de domeniul public:

1. Compania Mars se află pe piață din 1911. Întreprinderea a fost fondată de F.C. Mars și până în prezent a rămas în familie. Corporația a creat numeroase mărci, iar produsele acoperite de acestea au devenit hiturile supermarketurilor: toți cunosc dulciurile Bounty, Snickers, Milky Way, Twix, Juicy Fruit. Numai în SUA corporația multinațională are 20 de întreprinderi! În 2018 venitul companiei Mars a constituit 35 miliarde de dolari. Etica corporației stabilește pentru angajați să nu comunice cu jurnaliștii, iar discreția este o prioritate la locul de muncă.

2. Compania privată din Țările de Jos Vitol Group este specializată în comercializarea și prelucrarea resurselor energetice. Se poate spune că Vitol este intermediarul companiilor petroliere și al milioanelor de cumpărători din lume. Potrivit informațiilor revistei de afaceri Fortune, în mare, în fiecare minut circulă nu mai puțin de 200 de tancuri petroliere Vitol cu diverse produse. Cifra de afaceri a Vitol în 2018 a constituit 231 miliarde de dolari, compania ținând secrete datele cu privire la profit.

3. IKEA și-a început istoria în 1943 cu vânzarea unor produse dintr-un catalog. Astăzi întreprinderea înregistrează un deosebit succes: compania dispune de 208 mii de angajați și 422 de magazine de mobilă în toată lumea. Titularul companiei IKEA a primit multe oferte de a face publică informațiile financiare ale companiei și de a implica investitorii în creșterea acesteia, dar le-a declinat pe toate. Ingvar Kamprad considera că compania nu trebuie să devină dependentă de vreo instituție financiară.

4. Cargill a devenit pe parcursul istoriei sale de 150 de ani cea mai mare companie privată din SUA. Principala activitate este comercializarea de cereale, iar actualmente s-au mai adăugat și vânzarea metalelor, logistică, fabricarea cărnii și multe altele. Proprietarii - două clanuri familiale - în repetate rânduri au fost supuși criticii pentru impactul asupra mediului și nerespectarea drepturilor omului la întreprinderile lor.

5. Huawei – cea mai mare întreprindere privată din China și a 15-a după volumul de venituri în 2019 printre companiile din țară. Compania a fost fondată de un fost militar în 1987. Pe atunci, întreprinderea era specializată în revânzarea echipamentelor telefonice; capitalul inițial era cel minim prevăzut pentru înregistrare: circa 5 mii de dolari. Către finele anilor 1990 Huawei a ieșit pe piețele altor țări. În prezent, compania este un gigant multinațional în domeniul dispozitivelor electronice de dimensiuni mici și al mijloacelor de comunicare. Conducerea întreprinderii, tot ca în primii ani de existență, nu preconizează să lanseze compania pe bursă, întrucât acest lucru va dăuna planurilor pe termen lung ale întreprinderii.

6. Compania Kingston Technology, unul dintre liderii de fabricare a cardurilor de memorie. Cota de piață a concurentului său principal, corporația ADATA Technology, constituie numai 4,8%, pe când respectivul indicator al Kingston Technology atinge valoarea de 68,5%. Compania deține patru unități de producție, dintre care două activează în China, una în SUA și una în Taiwan. Fondatorii corporației, inginerii John Tu și David Sun, consideră că onestitatea față de angajați reprezintă temelia succesului.

Dumneavoastră ce părere aveți, ce reliefează dorința proprietarilor de a nu divulga rapoartele financiare ale întreprinderilor lor?