Dicționarul participantului la proiect / Certificarea motoarelor electrice

Dicționarul participantului la proiect / Certificarea motoarelor electrice

Vă aducem la cunoștință instituirea unei rubrici noi: „Dicționarul participantului la proiect”.

În respectiva rubrică vom furniza definiții ale principalilor termeni din domeniul nostru de activitate, ne vom strădui să răspundem la toate întrebările dumneavoastră și, în măsura posibilităților, vom discuta în comentarii pe marginea acestor argumente.

Astăzi vom examina noțiunea de „Certificare a motoarelor electrice”.

Certificarea motoarelor electrice nu se deosebește prin nimic de certificarea oricărui altui produs.

Certificarea produselor reprezintă o confirmare a conformității caracteristicilor produselor cu cerințele standardelor. Procedura este efectuată de un organism acreditat având dreptul de certificare. Lista produselor supuse certificării este prevăzută de „Decretul Guvernului Federației Ruse (FR) nr. 982”. Documentul principal care disciplinează activitatea de certificare este Legea federală a FR „Cu privire la reglementarea tehnică nr. 184”.

Certificarea obligatorie reprezintă unul dintre punctele de confirmare a conformității.

Noțiunea de „confirmare a conformității” a fost introdusă de Organizația Internațională de Standardizare (ISO) și presupune o procedură în urma căreia este emisă o declarație prin care se adeverește că produsele (procesul, serviciul) sunt conforme cu reglementările tehnice, documentele de standardizare, condițiile contractuale.

În Federația Rusă, ca stat membru al Uniunii Vamale (UV), confirmarea conformității poate avea caracter obligatoriu sau voluntar.

Confirmarea conformității obligatorie se efectuează prin următoarele forme:

- certificarea obligatorie;
- recepția declarației de conformitate (în continuare, „declarare”).

Procedura de utilizare a formelor de confirmare obligatorie este stabilită de Legea federală „Cu privire la reglementarea tehnică nr. 184”.

„Certificarea” și „declararea” ca forme de confirmare a conformității au fost create în Uniunea Europeană. În funcție de gradul de pericol potențial al produselor, se utilizează forma de certificare corespunzătoare: pentru grupurile de produse mai periculoase este impusă evaluarea obligatorie a conformității de către organismele de certificare acreditate; pentru produsele mai puțin periculoase poate fi folosită declarația producătorului (reprezentantului producătorului) sau a vânzătorului privind siguranța produselor.

Diferența dintre aceste două forme constă în gradul de responsabilitate a solicitanților și organismelor de certificare. În cazul certificării produselor, documentul de conformitate este emis de organismul de certificare, care își asumă responsabilitatea pentru conținutul acestuia, în toate celelalte cazuri, solicitantul întocmește o declarație de conformitate pe baza încercărilor produselor. Organismul de certificare doar înregistrează documentul, responsabilitatea pentru informațiile prezentate în declarație îi revine declarantului.

Certificarea voluntară se efectuează la dorința solicitantului. Mulți producători și importatori solicită certificarea pentru a majora competitivitatea produselor și loialitatea consumatorului.

În mod corespunzător, se disting trei forme de documente de confirmare a conformității:

- certificat de conformitate obligatoriu;
- declarație de conformitate (obligatorie);
- certificat de conformitate voluntar.

În cazul efectuării certificării sau declarării conformității produselor se folosesc diverse scheme de certificare/declarare stabilite în cadrul sistemelor de evaluare a conformității produselor omogene luându-se în considerare specificul acestora. Solicitantul selectează o schemă specifică în funcție de particularitatea de fabricare a respectivelor produse.

La efectuarea certificării sau declarării diverselor produse se aplică scheme ale diferitor sisteme.

Să examinăm schemele care sunt conforme cu cerințele stabilite de Regulamentul Tehnic al Uniunii Vamale (RT al UV). Pentru certificarea produselor se aplică schemele cu simbolurile 1c — 9c, pentru declarație, schemele 1d — 6d.

Schemele de certificare reprezintă un ansamblu de lucrări consecutive de confirmare a conformității produselor cu regulamentele tehnice. Acestea se deosebesc în funcție de tipul încercării prescrise, existența sau lipsa auditului de producție obligatoriu, necesitatea controlului și inspecției și de utilizare. Selectarea schemei depinde de particularitățile de fabricare a produselor, volumul producției și de alți factori.

Pentru fiecare tip de producție există regulamente tehnice specifice care stabilesc schemele de certificare necesare pentru respectivele produse. Să luăm drept exemplu RT al UV 004 „Cu privire la siguranța echipamentelor de joasă tensiune” în care sunt prezentate nu toate, ci numai unele dintre schemele de certificare și declarare menționate mai sus, și anume:
schemele 1c, 3c, 4c, care se utilizează la certificarea produselor și schemele 1d, 2d, 3d, 4d, 6d, care se folosesc la declararea conformității.

Să examinăm schemele de certificare enumerate mai sus:

- Schema 1c: destinată producătorilor de producție în serie; încercări obligatorii în laboratoare acreditate și analiza stării de producție; încercări periodice;
- Schema 3c: destinată producătorilor și furnizorilor (inclusiv străini) de loturi de producție; încercarea obligatorie a produselor, fără inspecția producției și fără încercări periodice ulterioare;
- Schema 4c: aceleași prescripții ca în schema 3c, dar referitoare la o singură producție.

Și, respectiv, schemele de declarare:

- Schema 1d: destinată producătorilor de producție în serie; încercările și controlul producției sunt efectuate de ei înșiși;
- Schema 2d: destinată producătorilor și furnizorilor de loturi de producție; încercările sunt efectuate de ei înșiși, fără controlul producției;
- Schema 3d: destinată producătorilor de producție în serie; încercările sunt efectuate de un laborator acreditat, iar controlul producției se efectuează în mod independent;
- Schema 4d: destinată producătorilor și furnizorilor de loturi de producție; încercările sunt efectuate de un laborator acreditat, fără controlul producției;
- Schema 6d: destinată producătorilor de producție în serie având multe modificații, este necesar certificatul de management al calității; încercările sunt efectuate de un laborator acreditat, iar controlul producției se efectuează în mod independent.

Pe teritoriul Uniunii Vamale Eurasiatice sunt relevante 2 documente referitoare la schemele de certificare și declarație: Decizia Comisiei UV nr. 621 din 7 aprilie 2011 „Cu privire la Regulamentul de aplicare a schemelor tipice de evaluare (confirmare) a conformității cu cerințele regulamentelor tehnice ale Uniunii Vamale” și decizia Consiliului CEE nr. 44 din 18 aprilie 2018 „Cu privire la schemele tipice de evaluare a conformității”.

Vă puteți familiariza cu toate schemele de certificare și declarare a conformității studiind respectivele documente.

Referitor la certificarea motoarelor electrice sunt relevante regulamentele tehnice menționate mai sus: RT al UV 004 „Cu privire la siguranța echipamentelor de joasă tensiune” și RT al UV 020 „Cu privire la compatibilitatea electromagnetică a aparatelor tehnice”.

De menționat că efectuarea certificării nu este cerută întotdeauna. În acest caz, este inteligent obținerea unei scrisori de refuz din partea organismului de certificare acreditat, astfel cum a procedat compania „SovElMash”. Un exemplu elocvent în acest sens este Decizia referitoare la certificarea motorului DAT-100L6 disponibilă accesând link-ul: https://sovelmash.ru/upload/documents/ДАТ-100L6%20Отказное%20решение%20по%20ТР%20ТС%20004,%20020_2020.pdf

Potrivit respectivei Decizii, certificarea și declararea conformității nu este necesară. Prin urmare, motoarele de respectivul tip pot fi vândute fără nicio restricție pe teritoriul UV.

Informații detaliate privind confirmarea conformității produselor și serviciilor, în special privind confirmarea conformității și certificarea motoarelor electrice pot fi găsite în următoarele documente:

- Decretul Guvernului FR nr. 982;
- Legea federală nr. 184-FZ din 27.12.2002 „Cu privire la reglementarea tehnică”;
- Regulamentul tehnic al Uniunii vamale RT al UV 004/2011 „Cu privire la siguranța echipamentelor de joasă tensiune”;
- Regulamentul tehnic al Uniunii vamale RT al UV 020/2011 „Cu privire la compatibilitatea electromagnetică a aparatelor tehnice”.